RESTITUIRI
Iulian Negrilă
istoric literar
Gheorghe Ucenescu
(1828 – 1896)
Cel ce-a purtat acest nume a fost profesor, compozitor, preot, editor. S-a născut la Cisnădie, comitatul Sibiu. Şi-a început studiile la Scheii Braşovului, apoi le continuă la Bucureşti între 1851 şi 1853, cu Anton Pann. S-a ocupat de muzica bisericească şi tehnica tipografică, la Biserica Sf. Nicolae din Braşov.
A fost învăţător la Biserica Sf. Treime de pe Tocile din Braşov şi profesor de muzică la gimnaziul din Braşov, între 1856 şi 1888. A compus muzică psaltică, culegeri de folclor, colinde etc. El este şi presupusul autor al melodiei imnului Deşteaptă-te, române! ale cărui versuri au fost scrise în iunie 1848 de Andrei Mureşanu.
Dintr-o însemnare a lui Gheorghe Ucenescu aflăm că:
Încă din anul 1844 subscrisul aflându-mă învăţător şi cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile care este comuna Scheiului de sus în Braşov. Poetul Andrei Mureşanu, ca rudenie cu parohul Vonifatie Pitiş, venea vara des la grădinile parohului pentru aer şi pentru cireşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compue un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecerea de seară, cu mâncări şi băuturi, în onoarea cireşelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt Din sânul maicii mele şi cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 domni români şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu cireşe înainte – îmi dete d. Andrei Mureşanu poezia făcută Deşteaptă-te, române!, îi probăm puţine rânduri şi văzând în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai repetându-l o dată, toţi domnii învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţumind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceea cântul Deşteaptă-te, române! s-a făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta mai bine şi regulat.
Poezia a fost scrisă, în urma evenimentelor de la Blaj din 3/15 mai 1848, de Andrei Mureşanu; acesta căuta o melodie pentru care a compus un sonet. După ce a auzit Din sânul maicii mele, o romanţă publicată pentru prima dată în august 1832, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, a cerut să se cânte şi melodia versurilor sale, interpretată de Gheorghe Ucenescu.
După o consemnare a profesorului Moroianu, care relatează după spusele Susanei, soţia lui Andrei Mureşanu: De la o asemenea întrunire s-a întors odată, pe la finele lui mai, bărbatul ei, târziu, după ce se făcuse ziuă, mai asculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese.
Spre sfârşitul lunii iunie a fost cântată pentru prima dată, de faţă cu alţi intelectuali, pe melodia interpretată de Gheorghe Ucenescu. Acesta a fost compozitorul şi ucenicul lui Anton Pann. Prima intonare în Ţara Românească a imnului, cu ocazia depunerii jurământului pe Constituţie, a avut loc la Râmnicul Vâlcea. De altfel, intonarea Imnului Naţional a fost reglementată prin legea nr. 75 din 16 iulie 1994. Interpretarea vocală se reduce la strofele 1, 2, 4 şi 11 ale poeziei.
Pe lângă faptul că a fost învăţător şi psalt, Gheorghe Ucenecu a fost instructor de cântări bisericeşti şi profesor de muzică în Braşov. El a compus muzică psaltică, diferite lucrări didactice şi culegeri de folclor, cântece de stea şi colinde. De la el ne-au rămas mai multe manuscrise:
- Carte de cânturi cu note de psaltichie scrise de G. Ucenescu, student al domnlui Anton Pann, la 1852, 568 de cânturi (manuscrisul nr. 3497, Bucureşti, 1979, Biblioteca Academiei Române);
- Tractatu teoretico – practicu de muzică eclesiastică gr. orientală, mai, 1881. (Manuscrisul român nr. 4819, Biblioteca Academiei Române).
Gheorghe Ucenescu este, cu alte cuvinte, autorul melodiei imnului Deșteaptă-te, române! Versurile se ştie, indiscutabil, că aparţin poetului Andrei Mureşanu.
Imnul nostru este izvorât din vremurile zbuciumate ale istoriei naţionale şi ne reprezintă oriunde am merge. El răsună triumfal ceea ce ne reprezintă şi să respectăm cu onoarea ce i se cuvine. Parlamentul României a proclamat ziua de 29 iulie ca Zi a Imnului Naţional al României. Interpretarea vocală este prescurtată la strofele 1, 2, 4 şi 11 ale poeziei:
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
la care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi, păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!