LECTURI PARALELE
Alin-Armando Artimon
Constantinopolul Corneliei Golna: O simfonie a diversității
Romanul Constantinopol, orașul râvnit, apărut sub egida editurii Universității de Vest în anul 2023 și tradus de Ioana Ploeșteanu, își are rădăcinile adânci în povestea familiei doamnei Cornelia Golna și reprezintă o călătorie literară profund personală reflectând o căutare a identității și a originilor. Scriitoarea integrează în opera sa elemente autobiografice, „biografeme,” pe care le inserează cu măiestrie în structura narativă.
Tema centrală a romanului este orașul Constantinopol, privit ca simbol multicultural și istoric, un loc de intersecție a numeroase tradiții și etnii.
Descrierea toposului este realizată cu precizia unui seismograf dezvoltând până la saturație imaginea conferită de Tevfik Fikret orașului Constantinopol în poemele sale.
Orașul zugrăvit de Cornelia Golna nu este doar un loc exotic, ci devine un spațiu al contrariilor care marchează profund destinul personajelor, o metaforă, un palimpsest prin care istoriile se suprapun.
Povestea personajelor, supuse trecerii ireversibile a timpului în atmosfera morbidă a Constantinopolului de la început de secol XX , cunoaște o serie de abordări interpretative în care problematica identitară poate fi centrul analizei operei.
Leitmotivul romanului este format de cadrul în care se desfășoară diegeza: Constantinopol și experiența alterității care transfigurează personajele: „Constantinopol, obiect al dorinței oamenilor, adulat și împodobit cu măiestrie de către stăpânitorii săi de-a lungul veacurilor, asemenea unei regine (...).” [1]
Reprezentative pentru înțelegerea romanului sunt elementele mitologice și dualitatea apolinic-dionisiac, subtil integrate , conferind o dimensiune simbolică și profundă romanului. Această tensiune între principiul apolinic, reprezentat de ordine, rațiune și frumusețe idealizată, și principiul dionisiac, caracterizat de chaos, pasiune și decadență, poate fi observată atât în descrierea orașului, cât și în trăirile și comportamentele personajelor al căror punct de referință este juxtapunerea nietzscheană a dionisiacului și apolinicului.
Teodora, protagonista romanului, este prinsă între dorința de a păstra valorile tradiționale (apolinic) și tentația unei vieți mai libere și mai puțin convenționale (dionisiac). De exemplu, când explorează piețele orașului, aceasta experimentează o fascinație pentru bijuteriile orientale și pentru viața plină de culoare și de contradicții a orașului, o atracție tipic dionisiacă. În același timp, frumusețea și ordinea rafinată a Grand Rue de Pera îi oferă un sentiment de apartenență și stabilitate, reprezentând un refugiu apolinic în fața chaosului cotidian: „Se spunea că pe această importantă arteră a orașului pusese stăpânire Parisul. Flancată de clădiri somptuoase care o separau de străzile învecinate, devenise o enclavă a rafinamentului european.”[2]
Toposul joacă în roman un rol fundamental afișând o realitate minuțios zugrăvită sub lentilele subiectivității. Din punct de vedere istorico-literar, motivul Constantinopolului este zugrăvit în spiritul decadenței, ca o atmosferă de rău augur, de o frumusețe morbidă și periculoasă care invadează spectrul ființei și care determină personajele să plonjeze în universul senzațiilor, reacțiile lor la oraș fiind uneori chiar experiențe fizice:
„Pe măsură ce se apropiau de piața portului, în aer se simțea tot mai puternic mirosul mării. Târgul se umpluse de mușterii și răsuna de strigătele negustorilor de pește și ale cârciumarilor în căutare de clienți.”[3]
Scriitoarea folosește tehnici literare complexe pentru a construi un oraș vibrant, ce devine un personaj în sine. Toposul este încărcat de semnificații istorice și culturale: „În fața lui, spre est, se afla vechiul Serai, reședința de odinioară a sultanilor, împrejmuită de parcuri și grădini. Linia joasă conturată de acoperișurile și turnurile sale se profila peste cupolele sclipitoare, ascunzând zidurile fărâmițate și portalurile înclinate ale orașului de dincolo de ele.”[4]
Existența personajului principal, modelată de transformările pe care le traversează de-a lungul romanului, reflectă punctul de inflexiune în dinamica identitate-alteritate, sugerând fragilitatea și ambivalența percepției de sine, punctul de inflexiune al faliei identitate-alteritate.
Constantinopol, spațiu luxuriant, construit prin prisma etajului autobiografic, fruct al experienței, cum însăși scriitoarea declara[5] , coroborează așadar dicotomul aparență – esență tiscit cu atributele decadententismului.
Natura, oamenii, faptele narate, toate capătă o aură de lumină în care realul se esențializează și părțile se omologhează cu întregul prin puterea demiurgică a artistului de a descoperi unitatea în diversitate, în heterogenitate, căci lumina aceea a ordinii mitice izvorăște dintr-o cunoaștere apolinică, setoasă de întregiri raționale, de unificare și finalitate.
Construirea unei lumi narative presupune crearea unei rețele de imagini și simboluri care să dea coerență și autenticitate spațiului descris, iar utilizarea repetată a unor elemente-simbol (bazarul, portul, moscheile), redau tocmai această atmosferă constantinopolitană.
În roman, bazarul este descris ca un loc al schimburilor culturale și economice: „Târguiala din piață era asurzitoare, iar miresmele amestecate de pește, condimente și dulciuri orientale impregnau aerul cu o aromă misterioasă”.[6] ; este folosită descrierea senzorială pentru a ancora cititorul într-o lume familiară pentru locuitorii ei, dar fascinantă și misterioasă pentru cei care o descoperă pentru prima dată.
Orașul este proiectat ca o entitate mitică, evocând un sentiment de mister și fascinație:
„În lunga sa istorie, invadatorii au îngenuncheat Constantinopolul de două ori. [...] Sub egida lui, Constantinopolul a renăscut din ruine, cu înfățișarea schimbată, dar la fel de uluitoare.” [7]
Pentru personajele principale, orașul devine un catalizator al introspecției. Confruntându-se cu diversitatea culturală și religioasă din Constantinopol, Teodora și ceilalți descoperă conflictele și dorințele lor lăuntrice. Orașul „cosmopolit” devine o oglindă pentru identitatea lor, iar aceste descrieri subiective reflectă dorințele și frământările lor interioare, exemplificate prin Teodora, care se simte atrasă și totodată respinsă de oraș. În această privință, Constantinopolul funcționează ca un „personaj-reflector,” un spațiu de transformare și introspecție pentru fiecare dintre locuitorii săi.
Dimensiunile unei existențe cunoscătoare se comunică personajelor printr-o firească translație de la autor la lumea creată de el, drumurile descoperirilor interioare fiind omologabile cu cele din afară. Spațiul, construit urmând filiera veridic – verosimil – autentic, devine un mozaic bicolor ce zugrăvește întreg textul.
Autoarea reușește să creeze o atmosferă încărcată de emoție, ce reflectă atât natura orașului, cât și trăirile personajelor. Descrierea orașului este adesea însoțită de un ton melancolic, care subliniază natura efemeră a locurilor. Teodora, unul dintre personajele centrale și John Townsend percep orașul ca fiind „împletitură întortocheată de splendoare și putreziciune (...) de ospitalitate regească cot la cot cu sărăcie lucie și hoție.”[8]
Orașul este un catalizator al căutărilor interioare și al conflictelor emoționale ale personajelor: „Pe măsură ce înaintau cu urcuşul, peisajul începu să se schimbe. Pisici costelive si răpănoase, schiloade ori cu blănile roase de râie se prelingeau înfometate printre casele gata să cadă.”[9] – aceste pasaje reflectă viziunea duală a Constantinopolului, un loc de frumusețe învăluit în decadență.
Aflat la confluența dintre culturi, Constantinopolul este încărcat de simboluri care reflectă multiplele sale identități. De exemplu, scriitoare descrie Grand Rue de Pera ca fiind „flancată de clădiri somptuoase care o separă de străzile învecinate.” [10] - bulevardul devine un simbol al „civilizației europene” ce se opune „mizeriei” și „sărăciei” din alte colțuri ale orașului, creând astfel un contrast care pune în evidență complexitatea socială și culturală a Constantinopolului.
Un alt pasaj în acest sens, care prezintă bulevardul Grand Rue de Pera, este: „Teodora stătea cu ochii lipiți de fereastră, privind concentrată imaginile ce i se perindau prin față. [...] Se spunea că pe această importantă arteră a orașului pusese stăpânire Parisul. [...] Aici își aveau sediul cele mai importante ambasade europene și tot aici se găseau și magazinele de lux.” [11] ne este prezentat un oraș modernizat, cu influențe europene, într-un contrast evident cu alte părți ale orașului care păstrează aspecte tradiționale otomane. Aceste referințe istorice nu doar contribuie la autenticitatea lumii create de autoare, ci ajută la sublinierea tematicii legate de identitate și de conflictele între diversele culturi și religii.
Încă din debutul romanului, este surprinsă dilema interioară a Teodorei, divizată între o lume modernizată și cultura tradițională din jurul ei: „Din oglindă îi răspunseră privirii doi ochi negri, blânzi și catifelați. Aerul lor visător reușea întotdeauna să o surprindă într-un mod plăcut”[12]. Această reflectare a sinelui exprimă o nesiguranță specifică tinerilor din perioada de tranziție, marcând începutul unui parcurs de autocunoaștere.
Constantinopolul aduce aminte de mirosul canalelor venețiene din romanul Moarte la Veneția de Thomas Mann: „Aerul era impregnat de o duhoare pestilențială, ceea ce o făcu pe Teodora să-și acopere cu mâna nasul și gura. Într-o groapă deschisă de la marginea unei poteci [...] zăcea la vedere un morman de gunoi menajer.”[13]
Orașul Corneliei Golna prezintă trăsături organice încă de la început. Atmosfera orașului conturează întreaga narațiune, dar și soarta personajelor; relația acestora este una ambivalentă; deși se simțeau atrași de oraș, avea probleme de sănătate, par a suporta cu greu aerul din oraș.
Un alt topos semnificativ menționat anterior este bazarul. Acesta este descris ca fiind: „Un portal monumental din piatră pe sub care se revărsa necontenit puhoiul de oameni vestea intrarea în partea acoperită a bazarului. Totul în interior era scăldat într-o lumină aurie [...]. Cumpărători curioși se strângeau ciorchine în jurul tarabelor și al gheretelor.”[14]; bazarul devine un loc al diversității și al chaosului fermecător, unde aromele și produsele locale reflectă exotismul și bogăția culturală a orașului.
Construit sub coordonate ale decadenței, spațiul citadin labirintic conturat de romancieră
prezintă atributele sale de „oraș mort”, paseist, capitală a imperiului numit nu în mod întâmplător Bolnavul Europei, transpus prin filtrul unei sensibilități decadente ce-l conduce pe cititor spre un tărâm deopotrivă uitat și actual.
Galata, fost cartier al negustorilor europeni, este acum în declin, fiind locuit de clase sociale mai sărace. Această parte a orașului este descrisă ca fiind decrepită și aproape abandonată, un contrast cu zonele mai moderne și mai prospere: „Străzile Galatei erau însă abrupte și colbuite. [...] Galata era murdară și măcinată de timp, o umbră a gloriei sale de odinioară.” [15]
Corografia orașului se compune în jurul unor termeni cheie ce veghează asupra întregului text. Spațiul literar nu este un alt spațiu decât la modul relativ, ca spațiu al unei activități ce-și are legile ei specifice, spațiu și activitate ce nu există decât pentru lumea reală și celelalte activități umane; omul este legat de lucruri, arta își are punctul de plecare în lucruri.
Scriitoarea compune astfel un tablou al decadenței Constantinopolului demn de trecutul și gloria sa apusă. Această arhitectură fantastică surprinde palate în marmore prețioase, aduse din diferite colțuri ale orientului feeric, spre care călătoreau galerele războinice și bogățiile aduse în imperiu.
Contururile spațiale se degajează în descrierea unei paradigme – decadentismul, sugerând imposibilitatea unei neutralități, Constantinopolul nu este doar palate maiestoase, impunătoare, marmură și măreție. Artistul trebuie să arate necondiționat adevărul, fără să-l înfrumusețeze: „O lume atotcuprinzătoare, permisivă, unde totul era acceptat: frumos și hidos deopotrivă, plăcut și oribil, estetic și diform”[16] - Constantinopolul este portretizat drept un oraș al incluziunii, unde toate formele de viață coexistă armonios. Această descriere pune în lumină un aspect al orașului ca fiind o „mare mamă” care „își acceptă toți copiii, indiferent de poziția lor socială”.[17] În ciuda mozaicului etnic, oricine pare bine-venit: Turci și greci pășeau braț la braț, fredonându-și reciproc cântecele și jurându-și prietenie eternă, deveniți în sfârșit egali.”[18]
Mintea și sufletul personajelor sunt mises à nu într-un mod mereu surprinzător, cu o tehnică de romancier și analist modern. La fiece pas întâlnim atitudini, gesturi, afirmații, denotând actualitatea. Natura umană, înscrisă în străfundurile existenței se proiectează asupra alegerii, orientând-o. Odată ce știm ce este mai bun, ce este preferabil, alegerea devine un act automat.
Lectura romanului Constantinopol, orașul râvnit mi-a lăsat impresia unui oraș-mister, a unui spațiu care fascinează și respinge în egală măsură. Doamna Cornelia Golna surprinde cu autenticitate o perioadă istorică plină de contradicții, iar scriitura sa sensibilă și detaliată reușește să transforme orașul într-un personaj plin de viață. Stilul narativ și atenția la detalii permit cititorului să simtă farmecul unic al acestui loc, iar biografemele inserate cu măiestrie oferă un substrat emoțional autentic și captivant. Orașul este deopotrivă o entitate seducătoare, ne face „să ne cutremurăm în fața frumuseții” asemeni Teodorei și un „microcosmos” al lumii și al istoriei, un mozaic unde se întâlnesc și conviețuiesc diferite naționalități și religii, în ciuda conflictelor subiacente; acesta are propriile reguli, capabil să influențeze și să reflecte experiențele și visele personajelor sale.
[1] Golna Cornelia, Constantinopol, orașul râvnit, Editura Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, 2023, pagina 529.
[2] Golna Cornelia, Constantinopol, orașul râvnit, Editura Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, 2023, pagina 12.
[3] Ibidem, pagina 14
[4] Ibidem, pagina 26
[5] http://www.orizonturiculturale.ro/ro_intalniri_Cornelia-Golna-interviu.html
[6] Golna Cornelia, Constantinopol, orașul râvnit, Editura Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, 2023, pagina 26
[7] Ibidem, pagina 530
[8] Golna Cornelia, Constantinopol, orașul râvnit, Editura Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, 2023, pagina 26
[9] Ibidem, pagina 142
[10] Ibidem, pagina 12
[11] Ibidem, pagina 12
[12] Ibidem, pagina 11
[13] Ibidem, pagina 495
[14] Ibidem, pagina 15
[15] Ibidem, pagina 141
[16] Ibidem, pagina 27
[17] Ibidem, pagina 27
[18] Ibidem, pagina 140