POEZIE

Nicole Sere
poetă

Constanta de echilibru 

asta sunt eu, o lecție de suferință,
și târăsc timpul până dincolo de apocalipsă.
la
naștere am primit un trup de cenușă
ca să nu locuiesc cu chirie în azilul orfelinelor.

de ceva vreme te studiez cu atenție:
s-a întâmplat să conviețuiești 
cu o femeie botezată Camelia,
de preotul luteran, 
pe care nu ai luat-o de soție 
pentru simplu motiv că erai
îndrăgostit de doamna Iulia.

într-o iarnă,
Camelia ți-a dăruit o fiică
care știa să iubească fluturii 
din insectarul școlii și să scrie
eseuri excelente despre moarte…
copila nu a supraviețuit 
războiului zeilor sumerieni
chiar dacă avea note excelente 
la istorie sau filozofie;

după moartea ei ți-ai cumpărat 
o cravată nouă și ai emigrat în România.
aici, te-ai îndrăgostit 
de femeia care iubește lupii;
românca suferea de insomnie, 
privirea-i era grăbită,
seducea ostentativ cu gesturi largi;
în zori scria în secret versuri 
inspirată de lună de foc 
ori de apele ei repezi.

și ea ți-a dăruit un copil la solstițiu.
l-a botezat Serafim
ca să-i amintească de povestea
ultimului zbor de arhangheli.
Serafim era student 
la École nationale supérieure des beaux-arts
și nu a studiat niciodată 
găurile negre din Univers
sau constanta de echilibru...

și totuși,
într-o lume normală Serafim 
ar regiza un film color
Unde binele triumfă mereu în albastru...


Seducție

Nina e o femeie îndrăgostită
de trei, patru bărbați
care stau cu inima în palme 
ca ofrandă pentru un amurg de femeie.

unul o amețește în zori de zi.
e tânăr, seducător, periculos;
e chiar incendiar 
conform ultimului standard de neputință
și ar construi pentru ea 
o mansardă de tinerețe fără bătrânețe…

al doilea vine la prânz. 
este un vânător înrăit,
îi depune lumea la picioare
ca pe o pâine caldă,
ca pe un blestem predestinat 
și ar construi un castel de sticlă
pentru macii de pe câmpuri…

celălalt?!
e un domn cărunt, sofisticat,
stăpân pe o herghelie de fluturi,
pe o herghelie de dorințe – 
toate ale ei…
și a construit pentru ea o fregată de vise…

noaptea vine Lucifer
care aprinde focul în vatră 
și-o mângâie cu o iubire întunecată…
ea, beată de albastru,
alege nostalgia ca unică soluție 
a ego-ului dintr-o nemurire…