LECTURI PARALELE
Lucia Cuciureanu
poetă, eseistă
A trăda sau a te trăda? O întrebare, un roman[1]
Andreea Sepi este un nume relativ nou în peisajul nostru literar. Deși a participat la mai multe concursuri literare (cele mai recente: „Rețeaua literară” și „Cod de poveste”), obținând premii și mențiuni. A studiat Relații internaționale, a lucrat în marketing și în industria traducerilor (pe două continente). Pasionată de literatură, a început să scrie proze scurte, eseuri de călătorie, romane și poezii. A absolvit în cele din urmă filologia la Londra, a publicat texte în reviste din România și din străinătate, cu acestea continuă și acum colaborarea. La Bookfest‑ul recent și-a lansat două romane, Și văile șopteau numele tău și Icoană-n urmărire generală. Al doilea este un roman polițist atipic despre care am să scriu mai târziu.
Și văile șopteau numele tău este un roman cu o acțiune complexă și complicată, verosimilă, dar neașteptată, cu răsturnări de situație, care tulbură și incită. Totul se petrece în cele 536 de pagini care vin în orizontul de așteptare al cititorului avid de lectură. Atunci când o carte îi atrage atenția, n-ar vrea să o lase repede din mână. Este și cazul acestui roman. Ca tehnici narative, autoarea valorifică secvențele retrospective și alternarea vocilor narative. Narează întâmplări, impresii și trăiri patru personaje: Silviu, Arina-Ina, Marian și Dana, cât și naratorul omniscient. În text sunt inserate și fragmente de eseu/jurnal ale Arinei, cea cu talent literar din roman.
Cartea este, în primul rând, un roman de dragoste ai cărui protagoniști sunt doi oameni cu viziuni opuse despre viață care au nevoie unul de celălalt ca să se completeze. El mizează totul pe dragoste, ea e problematică. Vorbește despre responsabilitate, promisiune, de angajament, convenție, castitate, cuviință, sens, îi invocă pe Cain și Abel. Cu toate că „se măcelăresc” în bezna cortului, pe Făgăraș, în cinci zile pe munte ajung să se îndrăgostească și să trăiască o stare de grație. După pandemie, după cinci ani, Arina revine în țară și tot ce trăiesc ei este minunat. Andreea Sepi are un talent deosebit, ea reușește să închege o poveste de iubire matură, serioasă, exemplară, una dintre cele mai frumoase citite în ultima vreme.
Cartea abordează și alte teme. Cazul celor plecați din țară (în Canada), relațiile de familie (dintre părinți și copii, dintre frați), prietenia (lui Silviu cu Geo și Sorin și cea aproape omenească cu câinele Azor). De asemenea, radiografiază societatea în comunism și după Revoluție. Satul fără canalizare, fără autobuze școlare, cu case părăsite, ogoare rămase în paragină, fântâni cu găleți ruginite, râuri poluate, vile care trădează kitsch-ul și săli cu jocuri de noroc. Orașe cu oameni necăjiți, frânți de viață și cluburi cu tineri drogați. Biserica cu ghirlande de flori de plastic și ferestre cu rame de plastic. Falsa religie. Spitalele unde numai banul te ajută. Relația cu social-media care ne îndepărtează de oameni pentru că atârnăm de gadgeturi. Prejudecățile din societatea. În fine, se dezbat și alte idei în roman, la fel de importante: istorice (nazism, comunism, totalitarism, națiune, identitate, exil, mase, fanatisme), religie, natura umană etc. Intră în discuție nume mai mult sau mai puțin cunoscute: Dostoievski, Virginia Wolf, Beckett, André Makine, Tennessee Williams, David Hume, Simone Weil, Hannah Arendt, Bertrand Russell etc. Tot atâtea sugestii de lectură.
Personajele, prezentate în antiteză, conving. Silviu este bărbatul serios, asediat de iubire („surâsul ei, zâmbetul ei mă lichefiază”, „te port pretutindeni, ca pe un tatuaj secret”). Acceptă și relația cu Dana care, obsedată de căsătorie, rămâne gravidă fără să se consulte cu el. Apoi, când se naște Ștefan, este cucerit de paternitate. La despărțire, nu vrea s-o demoleze, vede cât de greu este să inițiezi o despărțire, dar încearcă s-o gestioneze. Mircea, fratele lui, este omul de afaceri ocupat, în criză de timp, care domină locuri și oameni, necruțător, lipsit de delicatețe, hotărât s-o păstreze pe Arina, deși înțelege ce s-a petrecut cu ea. Este un personaj prezentat în evoluție. După accidentul Arinei, în spitalul din Viena, ajunge s-o iubească pentru ea și îi va acorda divorțul. Arinei i se opune Dana, tipul femeii pragmatice care este atrasă de un tip fain, bronzat, cu mușchi. Obsedată de căsătorie, rămâne însărcinată. În intenția de a-l păstra pe Silviu, începe un război de gherilă în același timp cu încercarea de a se acomoda cu Germania, țara unde vrea să se stabilească. În cele din urmă, se resemnează, mirată că se regăsește pasivă în „bulboana curgerii vieții”. Un personaj secundar, Marian, pustnicul urcat pe munte, sus pe Cerna, să restaureze un schit vechi, se reține prin credință. El n-a cunoscut întâlnirea mistică dintre două ființe, dar a găsit vindecare în biserică. Alături de el, Silviu trăiește revelația divină: „Dumnezeul ăsta al tău a făcut lumea fără cusur”. Să nu uit: un personaj al romanului este muntele. Muntele ca pretext pentru o călătorie interioară, ca revelație și vindecare.
Cred că mesajul romanului este unul de natură morală. Să dezlegi dilema „să trădezi sau să te trădezi”. În esență, o carte atent lucrată, documentată, cu personaje credibile, un roman care denotă talent, meșteșug și cultură deopotrivă.
[1] Andreea Sepi, Și văile șopteau numele tău, Editura Datagroup, Timișoara, 2025