POEZIE

Szabina Regeczy Perle
poetă

Mângâiere

Zorile s-au crăpat,
cerul s-a topit
lumina a devenit praf
orizontul s-a putrezit
melodia a devenit cenușă
sentimentul s-a veștejit
visul s-a uscat
spiritul s-a lâncezit
iluzia s-a blegit
sufletul s-a ofilit
m-ai îmbrățișat în tihnă...


Trezire

Prima dată 
am dezmierdat un lup,
mai târziu
am îmbrățișat un dulău,

apoi m-am trezit,
că a venit poezia....


Pastel

Trândav umblă liniștea
molâu își învârte ființele sale dispărute
pe pereții colibei
pensula focului ciobănesc
lent fură umbrele deschizăturilor
zeamă de slănină și de ceapă pe jar
pasăre întunecată clocește noaptea
glasul unui miel crapă pielița liniștii
merge agale
și tunde păstorul.


Mâine

Lumini zburdalnice, emoționate,
raze înclinate, șifonate,
speranțe scârțâitoare, râșâitoare, înfierbântate,
suspine vechi, dezagregate, tăcute,
nori zgomotoși, învolburați, dezmățați,
bănuială părăsită, deprimată,
pustietate căscată, moleșită,
pavaj leșinat, scufundat, dispărut,
adiere insidioasă, greșită, mângâietoare,
aisberg încremenit, albicios, obosit,
mâine unde voi fi?


Stele demente amuțite

Visuri timpurii
se alungă 
sub osemintele
copacilor uimiți...
În mulțimea
culorilor vii
câți ani stridenți 
au murit?
Stau despuiată 
și neapărată,
luna bătrână
se bâlbâie nud,
pe creasta pleșuvă a munților
stele demente, amuțite curg.