RESTITUIRI

Ionel Costin
prozator

Gânduri despre Goga

Versurile poeților români au fost de multe ori sursă de inspirație pentru compozitori și cântăreți. Poeziile unor autori cunoscuți, cum sunt Mihai Eminescu, George Topârceanu, Ion Minulescu, George Coșbuc, George Bacovia, Nichita Stănescu, au fost puse pe note pentru cântece care au rămas nemuritoare.

Poemele lui Octavian Goga, ,,poetul pătimirii noastre”, au provocat imbold de creație artistică pentru multe dintre cântece de o rară sensibilitate și profunzime.

Personalitate complexă, înzestrată cu un talent inconfundabil, Octavian Goga este unul dintre titanii literaturii, scriitor din galeria nemuritoare a culturii române din toate timpurile. Născut la Rășinari, Sibiu, în anul 1881, Octavian Goga este poet, dramaturg, traducător, jurnalist, om politic, a fost ministru în mai multe legislaturi, Președinte al Consiliului de Miniștri, membru al Academiei Române.

Poeziile lui reușesc să îmbine elemente din mai multe curente din literatura română.

Poet al curentului tradiționalist din literatura română (cu nuanțe specifice sămănătorismului și poporanismului), Octavian Goga susține specificul național, valorile rurale, istoria și spiritualitatea ortodoxă. De asemenea, a fost deschizător de drum pentru alți poeți de seamă ai gândirismului: Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic.

„Ideile lui sunt naționaliste, tradiționaliste, în genere foarte juste”, consemna în Istoria Literaturii Române (pag. 612), G. Călinescu.

Volumul de Poezii, 1905 (distins cu premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară (1916) sau Din Larg (1939, postum), au inspirat nașterea a zeci de cântece.

„După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național și totdeodată pur ca Eminescu”, mai scrie G. Călinescu în Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent (1941), (pag. 610).

Versurile lui Octavian Goga au o lumină ascunsă care pătrunde în sufletul omului ca un izvor al mângâierii. Pentru ardeleanul aflat atunci în calea răutăților, sub picior străin, poeziile lui Goga sunt balsam și rugăciune, precum versetele din Scripturi care se ridică deasupra împilărilor de tot felul.

Cuvintele în poeziile lui Goga sunt parcă sfințite: satul, țăranul, neam, pătimire, pământ, Biserică, jale, doina, pribeag. Prin tonul profetic, mesianic, prin care arată că oamenii sunt supuși timpului, drumul de la versul poetului la cântec este mai ușor.

Compozitori de mare valoare și inspirație au creat cântece pe versurile marelui poet ardelean. Trăim și astăzi emoția și melancolia lor, datorită unor nume care cu siguranță nu au nevoie de nicio prezentare suplimentară: Eduard Caudella, Constantin Brăiloiu, Emil Monția, Mihail Jora, Sigismund Toduță, Irina Odăgescu-Țuțuianu.

Pe versuri de Octavian Goga, neșterse de negura vremurilor și înnobilate de patina timpului, ascultăm și astăzi romanțe, cântece patriotice, cântece pentru copii sau de dragoste, lucrări corale.

Mai nou, cantautori de muzică folk au pus pe note poeziile bardului de la Rășinari: Doru Stănculescu, Tudor Gheorghe, Gheorghe Gheorghiu. Una dintre formațiile de top din beat-ul și rock-ul românesc, Mondial, prin pianistul Romeo Vanica, a folosit versurile din poezia ,,De va veni la tine vântul”, devenit un adevărat șlagăr al începutului de ani ’70. Laie Chioru este de asemenea un cântec lansat de formația de muzică rock din Lugoj, Betta, apărut pe un disc Electrecord în anul 1974, un succes al muzicii de gen.

Zeci de cântece pe versurile marelui poet, rămase peste timp, au încântat și încântă încă generație după generație.

Cele mai cunoscute creații artistice prin spirit și acuratețe rămân pentru totdeauna: Noi, Toamna, Pribeag, Așteptare, Mama, Dorința, Dascălul, Lacrimi, Un trandafir se stinge, Bătrâni (De ce m-ați dus de lângă voi).