POEZIE

Ioan Vodicean
poet

Moda-n sat^[1]

Niși în lumea paorească
Nu-i mai șe o fost naince.
Dumnezău să ne ferească,
Îs mulț oamini fara mince.

Acu-i moda, Doamne pușcă,
Șî aiși, la noi în sat,
Cânii nu mai stau în cușcă,
Numa dorm cu noi în pat.

Șî tăt natu vrea să aibă,
La copil ori la nevastă,
Câce o paroasă zgaibă
Gi potaie gea domnească.

Tăt așa, a mea veșinâ
Are-on drac gi cațalușă
Șe o poartă pân gragină
Legată în curalușă.

Șinie goge poa-s-o vadă,
Îi frumoasă-ntragivăr,
N-are cap șî n-are coadă,
Num-on ghemotoc gi păr.

Într-o sară, pa racoare,
Stând la poartă, la minșiuni,
Cațalușa, la pișioare,
Ma spurcă, măi oamini buni .

Io atunși, propcit gi ușă,
Privind pasta ocelari,
I-am țâpat la cațalușă
O cojâță, gin poșnari.

Șî atunși, cam cu mirare,
Veșina m-o întrebat:
Tu, Ioane, îi dai mâncare,
După șe ea ce-o spurcat?

Io-i zâc: îi dau bucatura,
Tăt uitându-mă-mprejur
Ca să văd inge i gura
Șî să-i trag on șut în cur .

^[1] Poezie în grai bănățean