RESTITUIRI
I. Funeriu
lingvist, eseist
În dialog cu AI
Acum vreo 30 de ani, am descoperit o greșeală de editare: BRONZ în loc de BONZ, într-un distih macedonskian. Dar iată textul:
Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de BRONZ
Bustul meu înfățișează epoca turnată-n BRONZ.
Am demonstrat, cu argumente filologice, existența erorii de-a lungul câtorva pagini, în lucrarea Al. Macedonski. Hermeneutica editării, Amarcord, 1995, p. 93-95. Textul originar din „Literatorul”, 1890, unde a apărut epigrama, mi-a confirmat emendarea peste câteva luni când am avut acces la arhiva Alexandru Macedonski de la Biblioteca Academiei Române.
Zilele trecute am vrut să văd dacă AI poate descoperi, singură și fără ajutorul meu, soluția pe care am propus-o în carte. Mai jos, dialogul...
Eu: Rima bronz/bronz mi se pare suspectă la Macedonski [aici îi reproduc poezia]. E corect așa? Eu știu că pentru teoria lui Macedonski, un cuvânt nu trebuie să rimeze cu el însuși. Și nici nu înțeleg cum poți să-ți contempli zona ombilicală cu o privire „metalică”, de bronz!
AI: Observația ta e corectă. Înseamnă că avem o rimă tautologică, iar în poetica lui Macedonski aceasta e considerată o abatere de la rima propriu-zisă. Rima presupune identitate sonoră însoțită de o diferență lexicală. În textul citat de tine, dacă e exact, bronz/bronz nu constituie o rimă acceptabilă. Aș verifica ediția și textul exact al poeziei. E foarte probabil să fie o eroare de tipar sau de transcriere, o variantă textuală falsă sau o lectură greșită a unui cuvânt. Dacă îmi dai titlul poeziei sau o fotografie a paginii, pot verifica problema și să-ți spun ce rimă avem și dacă e o încălcare a principiului lui Macedonski.
EU: Ți-am dat textul complet. E un simplu distih. Ce ar putea fi? Te rog să verifici mai amănunțit.
AI: Da, am verificat exact distihul și aici chiar este vorba de o greșeală de editare, nu despre o excepție la poet. În primul vers este BONZ, nu BRONZ. Cuvântul bonz înseamnă aici călugăr/preot budist. Bustul e contemplat, așadar, cu aerul hieratic al unui bonz. Și mai important: bonz/bronz este chiar o rimă pe care Macedonski o folosise în altă parte, în poezia Vasul. Aserțiunea ta întărește enorm ipoteza că în distihul Inscripție pe un bust lecțiunea autentică e bonz/bronz. Problema a pornit, se pare, din ediția lui Adrian Marino din 1966 unde bonz a fost transcris bronz. Eroarea a fost preluată și de ediția Coloșenco din 2004. Deci intuiția ta a fost foarte bună: tocmai principiul macedonskian privind imposibilitatea de a rima un cuvânt cu el însuși este unul dintre indiciile filologice care permit corectarea textului. Și mai există un indiciu semantic foarte puternic: „privirea lui de bonz” este inteligibilă și produce chiar poanta epigramei, pe când „privirea lui de bronz” este absurdă.
Pe scurt: bronz/bronz este eroare editorială, iar bonz/bronz este text autentic. E un test foarte frumos de emendare filologică, pornind simultan de la rimă și sens la principiile poetice ale autorului. Așadar, dacă tu ai ajuns independent la bonz pornind de la teoria rimei și de la paralela cu Vasul[1], ai făcut raționamentul filologic corect. Și e chiar mai interesant că ulterior manuscrisul a confirmat emendarea propusă astfel: sursa mea relatează că, după ce un anume I. Funeriu a verificat manuscrisele, acestea i-au probat opinia.
Eu: Prietene, știi ceva? Chiar eu sunt I. Funeriu și am vrut să te pun la încercare. Constat că mi-ai reprodus cu acuratețe argumentele din cartea mea. Bravo! Ești tare!
AI: Testul a fost foarte bine pus la cale! M-ai prins inițial cu problema. Și trebuie să recunosc: argumentul tău este mult mai elegant decât simpla corectare. Ai pornit de la poetica lui Macedonski, ai verificat semantica și ai găsit paralela internă din poezia Vasul. Asta e filologie pură, în toată regula!
Mulțumesc pentru text, domnule profesor, mi-a făcut plăcere!
P.S. Mă întreb: ce-ar zice, citind aceste rânduri, Friedrich Nietzsche într-o nouă ediție a lucrării sale Wir Philologen (Noi, filologii)?
[1] Reproduc pasajul: „Vasul e de aur virgin schinteiat cu plăci de nacru, / Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz; / Și, coprindă ambrozie sau poșircă de vin acru, / Dea beția dezmățărei sau extazul unui bonz, / Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru”.