RESTITUIRI
Iulian Negrilă
Mihail Kogălniceanu (1817-1891)
A fost cel mai mare bărbat de stat al ţării noastre din veacul al XIX-lea, sinteză a spiritului paşoptist, făuritorul României moderne.
Fiul vornicului Ilie Kogălniceanu din Iaşi a fost, de asemenea, destoinic îndrumător cultural şi literar, prozator, memorialist şi om politic. Făcându-şi o cultură solidă, mai întâi cu dascălul Gherasim Vida şi la pensioanele franceze din Moldova, apoi prin studiile de la Lunèville şi Berlin, Mihail Kogălniceanu îşi însuşeşte o orientare liberală şi democratică
Reîntors în ţară, în 1838, începe o nestăvilită activitate culturală prin „Alăuta românească”, iar în 1840, prin „Dacia literară” – revistă ce inaugurează direcţia naţională şi poporală în literatura română. Acestor publicaţii le urmează „Arhiva Românească” în 1841 şi „Propăşirea” în 1844.
În calitate de scriitor, deschide drumul realismului românesc, dându-ne prima proză publicată, Filosofia visului (1938), iar Tainele inimii, deşi lucrarea a rămas neterminată, este prima încercare de roman tipărită în cultura română („Gazeta de Moldova”, 1850) – devenind precursorul lui Nicolae Filimon. Alături de scrierile sale literare, se remarcă studiile sociale, cum ar fi Dezrobirea ţiganilor (1844), precum şi activitatea de istoric, marcată de cuvântul de deschidere a cursului de istorie naţională de la Academia Mihăileană şi iniţiativa de tipărire a volumului întâi din Letopiseţul Ţării Moldovei, în 1846.
Deputat în Divanu Ad-Hoc, prim-ministru sub Al. I. Cuza, ministru de externe în 1877, întâiul ambasador al României la Paris, senator etc., Mihail Kogălniceanu a întreţinut bune relaţii cu o seamă din contemporanii săi de vază. Două scrisori adresate episcopului de Roman, Melchisedec, sunt o dovadă în acest sens:
11 martie 1863
Preacuvioase,
Aţi făgăduit lui Bolliac o monedă moldovenească... De aceea, vin a vă ruga să nu-l daţi uitării. Al preacuvioasei Voastre plecat servitor, Kogălniceanu
Bucureşti, 10 noiembrie 1878
Ilustre şi venerabile Părinte şi Amic,
Vă fac o rugăminte: Vă prezint pe înfăţoşatul acesta, George Ariton. Vă rog mult, luaţi în consideraţiune cererea şi faceţi un om fericit. Prin aceasta mă obligi mult. Al Prea sîntu vostru devotat servitor şi amic, Kogălniceanu
Scrisorile au fost cercetate la Biblioteca Centrală Universitară „M.Eminescu” din Iaşi, Arhiva XXXVIII – 54 şi respectiv M.IV – 48.
Ca omagiu adus marelui om de stat, M. Kogălniceanu, nepotul său de fiu, care a donat multe din obiectele ilustrului său bunic, în 1934 s-a iniţiat înfiinţarea Fundaţiei Culturale „Mihail Kogălniceanu”, din Bucureşti, pe strada Ivor, nr.10, în al cărei Apel se menţionează:
„Alături de contemporanii săi şi mai presus de cei mai mulţi, Mihail Kogălniceanu a pus bazele statului român modern şi a fost cel mai mare răspânditor de cultură din secolul său.
Se cuvine ca România întregită să-şi aducă aminte de Mihail Kogălniceanu. Aici, în Bucureşti, capitala României, trebuie să se ridice un aşezământ de cultură, demn de dânsul şi de contribuţia sa la cultura românească şi să se perpetueze chipul lui Mihail Kogălniceanu.
Adresăm un călduros apel poporului român de a găsi mijloacele necesare pentru dotarea fundaţiunii culturale ce poartă numele său şi pentru ridicarea unui monument lui Mihail Kogălniceanu. Această fundaţiune va avea menirea să publice o ediţie completă a tuturor operelor sale, să adăpostească un muzeu şi o bibliotecă publică. Strângerea fondurilor se va face prin Banca Naţională şi sucursalele din provincie.
D-l Mihail I. Kogălniceanu, nepot de fiu al lui Mihail Kogălniceanu, a donat ca prim fond, pentru zestrea muzeului şi a bibliotecii fundaţiunii, întreaga sa colecţiune compusă din obiecte ale ilustrului defunct, o colecţie de medalii, statui, tablouri, masca mortuară a lui Mihail Kogălniceanu, o colecţiune de documente vechi ale familiei Koghălniceanu şi ale altor familii înrudite, acte publice, diplomatice, scrisori şi întreaga sa bibliotecă de cărţi vechi româneşti.
Avem credinţa că oriunde va bate o inimă românească, apelul nostru va găsi un răspuns generos, astfel că în curând monumentul lui Mihail Kogălniceanu să se ridice falnic în Capitala Ţării, iar fundaţiunea ce poartă numele său să-şi desfăşoare activitatea spre cea mai mare cinste a culturii române”.
Apelul a fost semnat de Nicolae Iorga (preşedinte de onoare), G. G. Mironescu (preşedinte), I. P. S. S. Nicodim, C. I. Brătianu, N. Titulescu, C. Angelescu, Alex. Donescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Lupu, Gh. Brătianu, I. Simionescu, Pamfil Şeicaru, M. I. Kogălniceanu (membri); Acesta a fost cercetat de noi la Arhivele Statului din Arad, unde se păstrează un exemplar în colecţia de documente, dosarul nr.25/ 1934.
Pătruns de o frumoasă simţire românească, discursul lui, Dezrobirea ţiganilor, ştergerea privilegiilor boiereşti, emanciparea ţăranilor, din 1891, i-a fost şi cântecul de lebădă.
Pentru toate câte a făcut întru cinstirea Patriei, i se cuvine modestul nostru omagiu.