BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Marco Lucchesi (Rio de Janeiro, 9 decembrie 1963) este un poet, romancier, eseist şi traducător brazilian, membru al Academiei Braziliene de Litere. A absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea Federală Fluminense (UFF), şi-a susţinut masteratul şi doctoratul în Literatură la UFRJ şi a efectuat cercetări postdoctorale în Filosofia Renaşterii la Universitatea din Köln, Germania. A fost profesor invitat al mai multor universităţi din Europa, Asia şi America latină. Susţine o rubrică permanentă în ziarul O Globo şi este colaborator al mai multor publicaţii din Brazilia şi din străinătate. Activează şi ca traducător, datorită vastei lui cunoaşteri a peste 20 de limbi, occidentale şi extra-occidentale. Printre traducerile sale, cele mai importante sînt din operele lui Rumi, Hlebnikov, Rilke, Trakl, Vico, Foscolo, Primo Levi, Umberto Eco. Este profesor de literatură comparată la UFRJ si la Fiocruz. La 3 martie 2011, a fost ales membru al Academiei Braziliene de Litere, ocupînd fotoliull numărul 15, fondat de Olavo Bilac şi patronat de Gonçalves Dias. Dintre volumele sale, amintim: Teatro alquímico [Teatru alchimic] (Premiul Eduardo Frieiro), A memória de Ulisses [Memoria lui Ulise] (Premiul João Fagundes de Meneses),Meridiano celeste & bestiário [Meridianul ceresc şi bestiariul] (Premiul Alphonsus de Guimaraens), Ficções de um gabinete ocidental [Ficţunile unui cabinet occidental] (Premiul Ars Latina pentru eseuri si Premiul Origenes Lessa), O dom do Crime [Darul crimei] (finalist al premiului São Paulo şi premiul „Machado de Assis”), Poemas à Noite [Poeme către Noapte] (Premiul „Paulo Ronai”), Saudades do Paraíso, O sorriso do caos, Faces da Utopia, A paixão do infinito, Bizâncio [Dor din Paradis, Zîmbetul haosului, Faţetele Utopiei, Pasiunea infinitului, Bizanţ] (finalist al premiului Jabuti), O bibliotecário do imperador [Bibliotecarul împăratului].
Marco Lucchesi
1.
Noapte este rece
iar stelele strălucesc în depărtare
Şi trebuie să sufăr
nemărginirea
întocmai precum cel ce se oferă
sacrificiului unui zeu.
Am înlocuit întunericul insomniei
cu candoarea
Căii Lactee.
Sunt atât de multe şi de felurite
formele
de a explora frumosul
Câinele Mare
şi Steaua Sirius
cea mai strălucitoare de pe toată
bolta
Antares
rivalul
lui Marte cu o altă paletă
de roşu, aproape
la fel de aprinsă şi vie
Săgetătorul
cu arcul său
fantastic şi cu necuprinsele-i înceţoşări
ce se conturează de la coada Scorpionului
şi până la
braţele arcaşului.
Pâcla Lagunei
Nebuloasa Trifidă şi Potcoavă
şi multe altele
precum M55
somnul meu molecular
se pierde în surzimea
în care se propagă cea mai intensă pace
şi vine
înainte ca Lucifer să se iţească
străpungând întunericimea
cu puterea razelor sale
şi înainte ca Lia
să reînceapă a hăitui
cu ale sale-i vaiete lătrate
mă voi întoarce cu seninătate
în braţele dimineţii
pentru a vîna forme ale
frumuseţii
celei mai pătrunzătoare şi mai aprige
2.
Cum să rostim Villaça
fricile
care ţi-au năpăstuit inima?
Mănăstirea pribeagă
căreia îi erai parte
şi la care nu ştiai a te întoarce
Călugăr fără parohie
bufon al unui mistic circ
Dăinuitorul abandon
al Divinului
şi al pământenilor
sub care
umbră neliniştii
te împresura
Acest amurg de amoruri
neconsumate
şi amfibia din tine
se supune orânduirii Cerului
să te pleci păcatului
spre mântuire
Această impenitentă readucere aminte
fost'a al tău strălucitor labirint
Lumina
din care s-au ivit
cei morţi
care-şi servesc cafelele
în toate după-amiezile
pe plaja Flamengo
A ta inimă
feroce
şi blajină
şi morţii pustiiţi
înviaţi de divinitatea cea crâncenă
şi singuratică a memoriei
De la sentinţele
lui Abelard pînă la
cărţile lui Gilberto Amado
de la scrisorile lui Alceu
la poeziile lui Drummond
Un Demiurg ce habar n-are
nici măcar de al său eu
ferecat între muchiile ursite ale uitării
Acea tiranie sacră
ce-ţi porunceşte a-ţi ascunde
trăsăturile firave ale chipului tău
Cuvintele tale năzuiesc
la liniştea metamorfozei
deja de mult înfăptuite în chip de stele
şi un înger ar trebui
să-ţi smulgă ochii
înainte ca ei să se dizolve
în lumina
faptelor profunde dobândite
Dar el nu a venit
măcar a te izbăvi
de ororile universale
Nici din abisul
nemargintei tale
firave inocenţe muritoare
3.
O tărâm
vast
care te nimiceşti
şi te compactezi
din vis
în vis
Marco Lucchesi
este numele
unui nor
crâncen pluriform
şi de nepătruns
care se topeşte
în conturul
în care se scoate la iveală
Atât de docil
precum un serafim,
atât de
trufaş
precum un pachiderm
Un izvor
neobişnuit
mut
şi linear
Frică
pe dinafară şi strigat
lăuntric:
marco luchessi
nor
pachiderm
răneşte străfundul
fără de sfârşit
Înger al pământurilor
monstru al nevăzutului
şi cabalul contradicţiei.
4.
Spitalul Santa Cruz
I
Uniformitatea a fost în cer ca să mă viziteze
veşmântul ei era verde
asemenea pietrelor
din Itacoatiara
Purta în ochi
un canar
un buchet de flori
şi sânii mamei mele
suflarăm în plămânii-mi
întocmai cum salvezi
un om care se îneacă
pe tărâmurile de nepătruns ale inimii
inundate
de lamentaţie şi bolboroseli
A întins acolo toate florile
ca şi cum era Raiul
într-un cer teribil
de albastru
(trebuie ca noi toţi să ne învigorăm
Într-o zi sub acest acelaşi cer
albastru)
Vântul plămânilor mei
cântă şi tace
revenind şi avansând
Nu-mi tăinuiesc lacrimile.
Iisus a plâns deasemenea
În Grădina Getsimani
Viaţă este un arhipelag
Al dragostei turbate
o Romă
ce se conturează în deliruri
în timpul aşteptării
sosirii barbarilor
sau a venirii
fulgerătoare a lui Mesia
II
Vestigiile mării
În ceaţa spitalului
văd ţărmurile Beninului
şi Mozambicului
Sunt o corabie
prăduită
ferecată în chingi şi corzi
Arborează
Dinspre beregata-mi
ancora
pe care au coborât-o zorii
Vocea
medicului
în depărtare
Ştii unde
te afli?
Sigur că da
sunt pe Marea portugheză
iar Patriarhia Lisabonei
trimite complimente
Maharajahului Calcuttei
5.
Cred în foamea-mi
în revendicările tuturor
tipurilor de foame
în atributele acestora
de înmărmurire şi de sminteală
Cred în infinitul
substanţei
şi în posibilele-i sale
tipare transparente
şi efemere
Cred în corpul feminin
şi în formele goliciunii trupeşti
care mă salvează
din tăcere
Cred în păsările
care zboară
tulburate dinspre apus
Cred în pietrele
care-mi îngroapă
evazivă-mi privelişte
Cred în orizonturile
nimicului
în care Dumnezeu a ferecat
cea mai sordidă luptă
pierdută etern
Cred în Universul
blagoslovit
cu pasiune şi cu delir
Traducere din limba portugheză braziliană de
Şerban Ciovana-Falcao