CONTACT

Ioan Barb, Meditând închis în ochiul ciclopului, Editura „Brumar”, MMXIII

Ţinând pasul cu poezia congenerilor dar şi cu propria experienţă poetică, Ioan Barb continuă să scrie o poezie a crizei, pe muchie de cuţit, cu imagini şi combinaţii de un expresionism rece. Meditaţiile sale de factură modernă, închise „în ochiul ciclopului” abordează existenţa, nostalgia şi moartea dintr-un unghi închis, viu, îndrăzneţ. Reculegerea, candoarea, cinismul subţire îl îndepărtează de lume şi de legăturile cu aceasta (prin câteva „personaje”) apropiindu-l până la miopie de o divinitate familiară. Conştiinţa nenorocită a unui Cain, odată asumată, rămâne răscumpărarea pe drumul Damascului, cărarea Golgotei, orbirea, experienţa mistică, metanoia:

„se apropie ziua/ când timpul se va scutura de povara mea/ aşa cum se eliberează un cal/ de îmblânzitorul său bătrân/ îl aruncă în ţărână iar pulberea/ îşi umezeşte buzele în sânge/ însemnând locul de unde a fost luat//voi auzi cum îmi încolţesc/ seminţele în oase/ glasul Tău/ coagulând viaţa mă va întreba/ unde este fratele tău Abel” ( voi străluci în ochii fratelui meu Abel )

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.